Ghintura

        Ghintura - cel mai puternic tonic amar vegetal - este o planta cunoscuta si folosita de multa vreme pentru proprietatile sale farmaceutice, in special in tratarea afectiunilor stomacului si ficatului. Creste in zona de campie, la marginea padurilor, pana in zona subalpina si ajunge pana la  1-2 m inaltime. De la ghintura se folosesc rizomii si radacinile din care se prepara infuzie, decoct, tinctura sau sirop. Aceste preparate sunt utilizate in ulcerele stomacale, bolile ficatului , inflamatiile gastrice si intestinale, eliminarea viermilor intestinali  si anemie. De asemenea, ghintura combate  imbatrinirea prematura, creste imunitatea organismului si stimuleaza pofta de mancare. 

Podbalul

         Podbalul este o planta cu frunze late si mari si flori galbene, foarte apreciata in medicina naturista. Creste in zona de deal si de munte, infloreste in lunile februarie si martie,  iar recoltarea se face in perioada aprilie-iunie. Pentru tratamentele naturiste, frunzele sunt cel mai des utilizate. Uneori se folosesc si florile. Datorita continutului bogat in  taninuri, flavonoide, mucilagii, ulei volatil, saruri minerale etc., aceasta planta are  proprietati antispastice, expectorante, antiinflamatoare, antiastmatice si secretolitice. Este folosita cu succes in tratarea bronsitelor, laringitelor, faringitelor, astmului bronsic si chiar a tuberculozei in faza incipienta. Podbalul este utilizat sub forma de suc proaspat, ceai, ceai expectorant, sirop, inhalatii, comprese sau bai.

Talpa gastei

            Este o planta medicinala cu  efectele tonice asupra organismului. Creste in zonele de campie si de deal, in poieni sau la marginea padurilor si, in scop medicinal,  se recolteaza  partea aeriana la inceputul si in timpul infloririi (din luna iulie pana in luna septembrie).  Contine vitaminele A, C si E, taninuri, ulei esential, alantoina, mucilagii,flavonoizi, acizi fenolici, glicozide amare, substante minerale etc.. Are actiune antidepresiva, antiinflamatoare, astringenta , cicatrizanta, hemostatica, emolienta, expectoranta, hipotensiva, sedativa.   Fiind un bun  calmant cardiac si gastric si  se intrebuinteaza sub forma de infuzii hipertensivilor, persoanelor cu aritmie cardiaca,  persoanelor care sufera stari de anxietate, reumatism, ajuta la reglarea ciclului menstrual, ajuta la tratarea bronsitelor , colitelor de fermentatie si  a crizelor de astm.

Salcia

             Este un arbore ce prefera  locurile umede. Coaja, frunzele si florile de salcie sunt intrebuintate in medicina naturista, datorita proprietatilor antinevralgice pe care le detin. Coaja se recolteaza in lunile aprilie si octombrie. Avand proprietati cicatrizante, coagulante si hemostatice, se foloseste sub forma de ceaiuri  in combaterea reumatismului si gutei, in scaderea febrei, pentru afectiunile gatului si gurii  - sub forma de gargara, iar ca bai  - in ulceratiile pielii si tratarea hemoroizilor. Florile de salcie sunt utilizate in tratarea insomniilor, starilor de irascibilitate, a migrenelor si durerilor reumatice. Desi adulce multe beneficii organismului, are si contraindicatii in in cazul  bolilor renale si al astmului  bronsic.

Stejarul

          Este un arbore foios, cu crengi ramificate, ce se gaseste pe tot continentul european, traieste pana la 800 ani si poate creste pana la o inaltime de 40m. Avand proprietati antitoxice, antiseptice, cicatrizante si astringente datorate continutului mare de tanin, stejarul este utilizat de mult timp in scop medicinal, partile folosite fiind coaja si frunzele. Combate diareea, vindeca fisurile anale, inflamatiile genitale, hemoroizii, trateaza diverse boli de piele, degeraturile, combate transpiratia excesiva, calmeaza durerile de dinti si elimina gingivitele.

Trei frati patati

            ,,Trei frati patati’’ sau ,, Panseluta salbatica” este o planta cu flori viu colorate, neasemuit de frumoase si plapande, care iti incanta privirea  pe campuri, pe pajisti, prin fanete sau chiar la margini de drum. Nimeni n-ar spune ca acesta planta micuta poate aduce atatea beneficii organismului uman. Pentru cei care nu stiu, Panseluta salbatica este cel mai puternic detoxifiant din flora medicinala mondiala. In functie de zona in care cresc, florile pot avea culori diferite: la campie , au culoare  galben deschis cu pete albe spre interior iar in zona de munte, florile sunt albastru-violete cu mijlocul galben. Infloresc din mai pana in septembrie. In scop medicinal se utilizeaza tulpinile inflorite cu tot cu frunze, cel mai adesea sub forma de infuzii. Au proprietatea de a vindeca bolile de piele (urticarie, eczeme,  furunculoza), alergiile respiratorii si cutanate, cancerul pulmonar, cancerul de san, astmul bronsic, hipertensiunea, guta, reumatismul. Sunt adjuvante puternice in cistita, epilepsie – mai ales la copii, in lupusul eritematos, trateaza infectiile alimentare, leucoreea, constipatia si curata sangele.

Traista ciobanului

         Din mai si pana in septembrie, pe orice drum si prin smocuri de iarba, infloreste o planta banala, cu flori mici si fructe in forma de inimioara. Este vorba despre valoroasa ,,Traista ciobanului ‘’ cunoscuta pentru puternicele sale proprietati hemostatice, hipotensive, analgezice si astringente. Contine importante substante active, cum ar fi: saruri de potasiu, acid citric, acid malic, glucozide, amine. Mai demult, planta era folosita  cu precadere  de catre femei deoarece ajuta la ameliorarea simptomelor si abundentei sangerarilor din timpul menstruatiei.  In zilele noastre, planta se utilizeaza in orice fel de hemoragii: gastrice, intestinale, urinare, hemoroidale, nazale. Are efecte puternice in tratarea hipotensiunii si hipertensiunii arteriale, a anghinei pectorale, ateriosclerozei  si sfarmarea calculilor urinary.

Cimbrisorul

         Cimbrisorul , planta aromatica dar si medicinala in acelasi timp, este cunoscuta si utilizata, ca si multe alte plante medicinale, inca din antichitate, in scopuri medicinale si in cosmetica. A fost adus in tara nostra din tarile mediteraneene.  Fiind o planta iubitoare de caldura, creste pe locuri aride,  pietroase sau nisipoase, pe stanci, ogoare sau in luminisuri. Infloreste din luna mai pana in luna septembrie. Pentru terapie se folosesc florile sau planta cu flori si frunze, avand calitati antiseptice. Este indicat in afectiunile respiratorii, gastro-intestinale si chiar  in crizele de epilepsie ; constituie un remediu bun si  in  combaterea alcoolismului . Extern este folosit ca  tonic capilar, in tratamentul acneei si in igiena bucala. Este contraindicat in gastrita, enterita si insuficienta hepatica.

Macesul – planta minune

            Cunoscut ca planta medicinala inca din vechime, macesul este un arbust lemnos inrudit cu trandafirul. Este numit si trandafir salbatic. Creste sub forma de tufa, cu flori roz, cu o mireasma delicata, si fructe de culoare rosie. Este raspandit in  zonele insorite de deal si de campie, pe pasuni sau in apropierea palcurilor de copaci. Macesele sunt foarte bogate in vitaminele B1, B2, K şi PP iar pe langa acestea mai contin zaharuri, acid citric şi malic, pectine, tanini, etc. Asadar, in scop terapeutic, preparatele din macese  sunt  folosite pentru intarirea sistemului imunitar, ca tonic vitaminizant, in afectiunile ficatului si pentru stimularea poftei de mancare; de asemenea, normalizeaza circulaţia sangelui, cicatrizeaza si regenereaza pielea si au proprietati digestive si antiseptice. Macesele se consuma sub forma de ceai, sirop, dulceata si vin.

Paducelul – planta inimii

           Paducelul este unul dintre primii arbusti care infloresc primavara, fiind raspandit la marginea padurilor, de campie si pana in zonele de munte. Este un arbust spinos, cu flori mici de culoare alba sau alb spre roz. Cunoscut inca din antichitate, era utilizat de catre daci, greci si romani in scopuri terapeutice, pentru tratarea bolilor de inima, ficat si in insomnia. De la paducel  sunt folosite florile, frunzele si fructele. Timpul de recoltare difera in functie de partea utilizata. Astfel, florile se recolteaza in perioada mai - iunie, fructele se recolteaza in lunile septembrie-octombrie dupa caderea brumei iar fructele, doar atunci cand sunt bine coapte si devin rosii. Fructele   contin  vitaminele B si C, tanin, zaharuri,  acizi si uleiuri esentiale si flavonoide. Paducelul poate fi folosit atat intern cat si extern, sub forma de ceai, tinctura, decoct  sau pulbere si este indicat in aritmii, palpitatii, insuficienta coronariana, angina pectorala, nevroza cardiaca, hiper si hipotensiune, ateroscleroza, avand actiune calmanta si vasodilatatoare. Decoctul din frunze si fructe maruntite se foloseste in tratarea bataturilor.

Patlagina

           Patlagina este o planta nepretentioasa, care creste peste tot de la campie pana in zona de munte. Utilitatea ei in numeroase boli este cunoscuta inca din timpuri stravechi. De la patlagina sunt intrebuintate frunzele care sunt foarte bogate in in vitaminele  A, C si K, in minerale: calciu, fier, zinc, magneziu, in mucilagii si tanin. Patlagina este folosita intern  in astm, raceli, ulcer gastric si duodenal, diaree, tuse, reumatism, hipertensiune arterial, hipercolesterolemie, ateroscleroza etc. dar poate fi utilizata si extern, prin aplicarea de cataplasme din frunze, in furuncule, abcese, taieturi, inflamatii articulare provocate de reumatism, varicoze, unele forme de cancer de piele si chiar zona zoster. Decoctul obtinut din frunze este foarte eficace in tratarea ranilor vechi, greu vindecabile iar tinctura de patlagina trateaza infectiile urinare si, diluata cu apa, vindeca diferite infectii ale gurii.  Patlagina se mai foloseste in tratarea hemoroizilor sau a intepaturilor de insecte.

Papadia

            Este o planta foarte bine cunoscuta de toti, cu flori de un galben aprins, care apare primavara aproape in orice loc: pe camp, pe deal, in gradini, pe langa garduri, pe marginea santurilor pana in zona de munte. Este raspandita sub forma a peste 100 de specii. Papadia are multiple intrebuintari  terapeutice dar este folosita si in bucatarie. De la papadie se  poate folosi  planta intreaga, inclusiv radacinile, in functie de intrebuintare. Frunzele de papadie sunt bogate in vitamine (A, B, C, D), luteina, betacaroten, potasiu si magneziu . In scop medicinal  papadia este  benefica in tratarea bolilor de ficat, ajuta in tratarea cancerului (mai ales in cancer pulmonar si bucal), elimina metalele grele din organism, curata sangele, ajuta la dizolvarea pietrelor de la rinichi, la scaderea tensiunii si a colesterolului  si,  nu in ultimul rand, ajuta la pierderea in greutate.  In bucatarie, se folosesc  frunzele proaspete sub forma de salate sau adaugate la la preparatele cu carne si peste. Tot la salate se pot folosi si  tijele care sunt foarte bune pentru reglarea glicemiei insa, atentie, sucul de culoare alba care se gaseste in tulpini poate provoca celor sensibili alergii. Florile,  uscate si macinate, sub forma de pulbere, se folosesc la ciorbe si salate orientale sau, prajite, ca adevarate delicatese. Din radacinile prajite si zdrobite se prepara cafea. Planta se poate conserva si sub forma de nectar obtinut din straturi alternative de flori de papadie cu straturi de zahar tos puse la macerat pana dispare tot aerul, rezultand unui lichid brun, compact, putin amarui, placut la gust, asemanator zaharului ars.

Catina – planta vietii

           Catina, inclusa in categoria plantelor medicinale, este un arbust fructifer cunoscut si utilizat in medicina, inca din antichitate. S-a demonstrat ca are proprietatea de a fi cel mai puternic antioxidant al organismului datorita continutului  foarte mare de vitamina C (concentratia acestei vitamine in catina este de zece ori mai mare decat in citrice). In afara de aceasta, fructul de catina mai contine vitaminele:  A, complexul B, E, P, K, F, microelemente: fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier si sodiu, pectine, zaharuri, aminoacizi esentiali si acizi grasi esentiali; are si un continut bogat in betacaroten (mai mult decat contine morcovul). Catina este un bun antiinflamator, cicatrizant, antibiotic, astringent si anticancerigen. De la catina se folosesc cu precadere fructele dar si mugurii, frunzele si scoarta. Uleiul de catina este utilizat in afectiuni ale stomacului (ulcer gastric si duodenal), diaree, reumatism, afectiuni circulatorii, hepatice, neuroendocrinologice, coronariene, hipertensiune, gingivite,  stres, astenie, anemie si in alcoolism. Catina are efecte benefice are si asupra  tumorilor, racelii, intoxicatiilor, leucemiei si depresiilor bolii Parkinson, in tratarea  afectiunilor ficatului, splinei si rinichilor. Poate fi folosita cu success in curele de slabire deoarece inhiba pofta de mancare, dar  si vitaminizeaza organismul. Tinctura din muguri de catina este un foarte bun remediu impotriva procesului de imbatranire. Pe langa toate aceste beneficii, catina este utilizata si ca planta ornamentala.

Galbenelele

    

             Sunt considerate plantele cu unele dintre cele mai puternice proprietati terapeutice. Sunt plante de cultura aduse la noi in tara din India, cu mii de ani un urma. Se cultiva prin insamantare, sunt usor adaptabile  si se inmultesc apoi singure, de la an la an. Sunt cultivate si ca plante decorative in spatiile verzi. In scop farmaceutic se folosesc numai florile, din luna mai pana in septembrie. Se folosesc sub forma de infuzii, tincturi, ulei, unguent, perna de flori ce se aplica pe locurile dureroase, sau sub forma bailor de sezut. Sunt adjuvante in toate infectiile sau tratamentele care scad imunitatea (utilizarea antibioticelor, citostatice). Au actiune antiinflamatoare, antiinfecţioasă, antitumorală, antispastică, colagogă, calmantă, protectoare, cicatrizantă, emenagogă, coleretică. Se mai folosesc cu success in tratamentul plăgilor, ulceraţiilor pielii, arsurilor, înţepăturilor de insecte, acneelor, ulcerului varicose, polipilor, degerăturilor etc.

Albastrelele

            Sunt considerate plante medicinale  a caror flori au actiune diuretica, antidiareica si calmanta.  Albastrelele cresc pe marginea drumurilor si in culturile de grau si secara.  Se recolteaza in scopuri medicinale numai florile de culoare albastra, fiind inlaturate cele de culoare alb-roz. Sunt intrebuintate in afectiuni renale si ale vezicii urinare, afectiuni oculare, bronsite, boli intestinale avand proprietatea de a reface flora intestinala,de asemenea sunt folosite  in conjunctivite, constipatie, in tratarea eczemelor, ulcioarelor, leziunilor ulcerate, a hemoroizilor etc. In dermatologie si cosmetica se folosesc sub forma de infuzie.

Coada-calului

            Coada-calului, planta perena care prefera nisipurile, e intalnita in toate zonele tarii, de la campie si pana in zona submontana. Creste prin fanete, pe campuri, pe , maluri cu tufisuri, pe ogoare lutoase – avand nevoie de soare din belsug. . Este o planta lipsita de frunze, cu doua feluri de tulpini.  Este recunoscuta  pentru efectele sale farmaceutice : antimicrobiene, diuretice, bronhodilatatoare, expectorante, remineralizante si antiseptice. Coada-calului este utilizata cu succes în tratarea afecţiunilor renale, hepatice, biliare şi reumatice. Baile cu decoct de coada-calului vindeca tumorile canceroase si leziunile de orice fel.  Tinctura de coada-calului este eficienta  in prevenirea starilor de anxietate dar contribuie si la eliminarea rapida a toxinelor din organism. Mai este recomandata pentru tratarea unor boli ca: reumatism, alergii cutanate, boli de piele, guta.

Coada soricelului

          Este o planta medicinala foarte raspandita  la noi in tara. Este intalnita de la campie pana in zona muntoasa, avand nevoie din abundenta de lumina soarelui. De altfel, este o planta foarte rezistenta atat la canicula cat si la gerul iernii. Creste prin fanete, pe pajisti, pe langa drumurile de tara, prin lanuri de cereale, pe marginile apelor. Coada-soricelului, numita in vechile carti „leacul tuturor relelor”, este folosita in tratarea numeroaselor boli , prin folosirea acestei plante obtinandu-se  rezultate deosebite acolo unde alte plante sau medicamente sunt de prisos. Avand un puternic efect depurativ curata organismul de diferite boli, instalate chiar si de ani de zile. Regenereaza maduva osoasa, ajuta in osteoporoza, diminueaza hemoragiile menstruale, ajuta in hemoragia interna, previne aparitia cancerului de col uterin, are cele mai bune efecte pentru tratarea infectiilor, inflamatiilor si a leziunilor pielii fiind un bun dezinfectant, ajuta in parazitoze intestinale, afectiuni gastrice si hepato-biliare, in tratarea racelilor, bronsitelor, astmului bronsic, rinitelor acute, durerilor reumatice, a acneii etc.

Mușețelul

          Musetelul - planta spontana -creste din zona de ses pana in zona montana, prin poieni, pe langa drumuri si cai ferate, pe langa case, pe marginile ogoarelor, in general pe soluri nisipoase. Este o planta ce infloreste din luna mai si pana la sfarsitul lunii iulie. In scop medicinal se folosesc florile care au proprietati antiinflamatoare, analgezice, antiseptice, antihistaminice, cicatrizante si stomahice.; regenereaza tesuturile regland metabolismul pielii. Ceaiul de musetel calmeaza durerile de gat, durerile de cap, provoaca transpiratie scazand febra.De asemenea, reduce inflamatiile.Florile de musetel sunt utilizate si in cosmetica sub forma de comprese cu infuzii, calmand tenurile irritate, inrosite sau congestionate. La fel de benefice sunt baile cu aburi de musetel care curate si improspateaza tenul. Extern, musetelul este un excelent tonic capilar.

Menta

          Menta, planta atat de utilizata in zilele noastre, este o planta perena cultivata, obtinuta din incrucisarea a doua soiuri: menta de gradina si menta salbatica. De la aceasta planta se folosesc frunzele  care se recolteaza vara deoarece in aceasta perioada aroma lor este foarte puternica. Menta este folosita in Grnituri, salate, la producerea tuicii si  a lichiorului, la prepararea gumei de mestecat, a pastei de dinti, a apei de gura  si a altor produse farmaceutice. Menta este recunoscuta pentru proprietatile sale digestive si antispastice fiind utilizata in: disfunctii biliare, colici intestinale, disfuncţii ale sistemului nervos şi digestiv,  crampe  menstruale, nevralgii, migrene, insomnii, raceli, greturi, dureri de articulatii, iritatii ale pielii. Frunzele, in stare proaspata sau uscata, se folosesc in infuzii.

Teiul

         Teiul , un arbore care curinde peste 30 de specii, creste in toate zonele tarii, de la campie si pana spre zona montana. Proprietatile binefacatoare ale teiului sunt cunoscute inca din vechime cand, in scopuri medicinale erau folosite, coaja, frunzele, seva si , abia mai tarziu, florile. Ceaiul din flori  si frunze de tei ajuta la vindecarea racelii, gripelor si a tuturor afectiunilor pulmonare, stimuleaza transpiratia ajutand la scaderea temperaturii ,este benefic in tratarea astmului si, nu in ultimul rand,  ajuta la calmarea nervilor. In cosmetica se folosesc infuzii din flori de tei in amestec cu albastrele, sub forma de comprese, in tratarea cearcanelor.

Salcamul

         Este  un copac spinos cu flori albe, asezate in ciorchini. Perioada de inflorire este la sfarsitul primaverii si inceputul verii.In alimentatie si bioterapie, florile sunt cel mai adesea folosite, scoarta si semintele fiind toxice. Din florile de salcam se prepara cidru, bauturi racoritoare, ceaiuri alimentare. Florile de soc au efecte usor sedative. Preparatele obtinute din aceste flori sunt foarte eficace in calmarea tusei, in insomnie, in stari de nervozitate si iritabilitate. Baile si spalaturile cu flori de salcam calmeaza sistemul nervos. Mierea de salcam este folosita drept calmant si cicatrizant in ulcere stomacale si gastrita, tonifiaza sistemul nervos si creste imunitatea organismului. Impotriva insomniei, pe langa savurarea unei cani de ceai, sunt indicate plimbarile de seara printre salcamii infloriti sau, daca acest lucru nu este posibil, un buchet de flori de salcam pus in dormitor  poate avea acelasi efect linistitor, inducand un somn odihnitor.

Socul

              Socul este un arbust care creste pana la  5 m inaltime  iar florile mici cresc in manunchiuri mari si albe, avand un parfum puternic dar imbietor. Creste pe langa case si garduri, in luminisuri, la campie, la deal sau la marginea padurilor. Infloreste primavara, din luna mai pana in  luna iulie. Socul are numeroase intrebuintari in medicina, in industria alimentara si in cea cosmetica. Pentru scopuri medicinale florile se recolteaza la inceputul infloririi. Sunt recomandate sub forma de ceai sau tincturi in afectiunile aparatului respirator si in obezitate. Socul este indicat si in curele de slabire deoarece ajuta digestia si dizolva stratul adipos in exces; este foarte folositor la scaderea febrei; ajuta si la vindecarea herpesului. Sub forma de cataplasme este utilizat cu success in arsuri, abcese, furunculoze - calmeaza durerile si fluidifica secretiile de puroi,  iar sub forma de bai fierbinti este indicat in tratarea reumatismului.

Sunătoarea

         Sunatoarea este o planta medicinala care creste, necultivata, din zonele de campie pana in zona montana. Poate fi recunoscuta cu usurinta datorita florilor sale galbene, sub forma de umbrela, asezate in varful tulpinii inalte de 25-60 cm. Este stiut faptul ca florile sunt cele care se recolteaza pentru proprietatile lor medicinale. Sunatoarea este recomandata cu precadere in tratarea starilor de depresie, a insomniilor dar si a altor afectiuni cum ar fi: hepatita acuta si cronica, gastrita, ulcerul gastric, diaree, dischinezie biliara,  ajuta la reglarea ciclului menstrual dar poate fi folosita si ca uz extern pentru dermatite, rani, vanatai. 

Urzica, regina plantelor

        Urzica este o planta raspandita aproape pe tot globul. Ea creste atat la campie cat si in zonele de deal si chiar la munte. Poate fi intalnita pe langa case, garduri,  in gradini si livezi, pe dealuri,  pe marginea  apelor sau a drumurilor. Desi o gasim aproape la tot pasul, urzica trebuie culeasa doar din zone nepoluate deoarece exista riscul ca, din cauza poluarii, sa aiba un continut mare de plumb, ceea ce este daunator pentru organism. Urzicile au proprietati terapeutice avand un continut mare de vitamine, aminoacizi, saruri minerale si alte substante benefice . Ele sunt folosite atat ca aliment cat si ca plante medicinale. Urzicile intaresc sistemul imunitar, combat anemia, regenereaza organismul si ajuta la tratarea diferitelor afectiuni.

Plantele medicinale in viata omului

          Se stie ca, inca din cele mai vechi timpuri, plantele medicinale au fost considerate plante curative care si-au dovedit efectele, de nenumarate ori. Oamenii si-au dat seama ca unele plante au proprietatea de a  vindeca anumite boli, de a calma durerile provocate de rani  sau chiar de a ajuta  la cicatrizarea acestora. De asemenea, plantele medicinale s-au dovedit a fi bogate si in vitamine.  Primele medicamente din plante au aparut sub forma de siropuri, pilule si cataplasme. In zilele noastre, plantele medicinale sunt utilizate in tratarea diferitelor afectiuni sub forma comprimate , ceaiuri, tincturi, dar si in industria cosmetica. Trebuie insa, sa tinem cont de faptul ca unele plante, pe langa efectele benefice au si un continut mai mic sau mai mare de substante toxice, si din aceasta cauza ele trebuie administrate cu prudenta.