Cimbrisorul

         Cimbrisorul , planta aromatica dar si medicinala in acelasi timp, este cunoscuta si utilizata, ca si multe alte plante medicinale, inca din antichitate, in scopuri medicinale si in cosmetica. A fost adus in tara nostra din tarile mediteraneene.  Fiind o planta iubitoare de caldura, creste pe locuri aride,  pietroase sau nisipoase, pe stanci, ogoare sau in luminisuri. Infloreste din luna mai pana in luna septembrie. Pentru terapie se folosesc florile sau planta cu flori si frunze, avand calitati antiseptice. Este indicat in afectiunile respiratorii, gastro-intestinale si chiar  in crizele de epilepsie ; constituie un remediu bun si  in  combaterea alcoolismului . Extern este folosit ca  tonic capilar, in tratamentul acneei si in igiena bucala. Este contraindicat in gastrita, enterita si insuficienta hepatica.

Macesul – planta minune

            Cunoscut ca planta medicinala inca din vechime, macesul este un arbust lemnos inrudit cu trandafirul. Este numit si trandafir salbatic. Creste sub forma de tufa, cu flori roz, cu o mireasma delicata, si fructe de culoare rosie. Este raspandit in  zonele insorite de deal si de campie, pe pasuni sau in apropierea palcurilor de copaci. Macesele sunt foarte bogate in vitaminele B1, B2, K şi PP iar pe langa acestea mai contin zaharuri, acid citric şi malic, pectine, tanini, etc. Asadar, in scop terapeutic, preparatele din macese  sunt  folosite pentru intarirea sistemului imunitar, ca tonic vitaminizant, in afectiunile ficatului si pentru stimularea poftei de mancare; de asemenea, normalizeaza circulaţia sangelui, cicatrizeaza si regenereaza pielea si au proprietati digestive si antiseptice. Macesele se consuma sub forma de ceai, sirop, dulceata si vin.

Paducelul – planta inimii

           Paducelul este unul dintre primii arbusti care infloresc primavara, fiind raspandit la marginea padurilor, de campie si pana in zonele de munte. Este un arbust spinos, cu flori mici de culoare alba sau alb spre roz. Cunoscut inca din antichitate, era utilizat de catre daci, greci si romani in scopuri terapeutice, pentru tratarea bolilor de inima, ficat si in insomnia. De la paducel  sunt folosite florile, frunzele si fructele. Timpul de recoltare difera in functie de partea utilizata. Astfel, florile se recolteaza in perioada mai - iunie, fructele se recolteaza in lunile septembrie-octombrie dupa caderea brumei iar fructele, doar atunci cand sunt bine coapte si devin rosii. Fructele   contin  vitaminele B si C, tanin, zaharuri,  acizi si uleiuri esentiale si flavonoide. Paducelul poate fi folosit atat intern cat si extern, sub forma de ceai, tinctura, decoct  sau pulbere si este indicat in aritmii, palpitatii, insuficienta coronariana, angina pectorala, nevroza cardiaca, hiper si hipotensiune, ateroscleroza, avand actiune calmanta si vasodilatatoare. Decoctul din frunze si fructe maruntite se foloseste in tratarea bataturilor.

Patlagina

           Patlagina este o planta nepretentioasa, care creste peste tot de la campie pana in zona de munte. Utilitatea ei in numeroase boli este cunoscuta inca din timpuri stravechi. De la patlagina sunt intrebuintate frunzele care sunt foarte bogate in in vitaminele  A, C si K, in minerale: calciu, fier, zinc, magneziu, in mucilagii si tanin. Patlagina este folosita intern  in astm, raceli, ulcer gastric si duodenal, diaree, tuse, reumatism, hipertensiune arterial, hipercolesterolemie, ateroscleroza etc. dar poate fi utilizata si extern, prin aplicarea de cataplasme din frunze, in furuncule, abcese, taieturi, inflamatii articulare provocate de reumatism, varicoze, unele forme de cancer de piele si chiar zona zoster. Decoctul obtinut din frunze este foarte eficace in tratarea ranilor vechi, greu vindecabile iar tinctura de patlagina trateaza infectiile urinare si, diluata cu apa, vindeca diferite infectii ale gurii.  Patlagina se mai foloseste in tratarea hemoroizilor sau a intepaturilor de insecte.

Papadia

            Este o planta foarte bine cunoscuta de toti, cu flori de un galben aprins, care apare primavara aproape in orice loc: pe camp, pe deal, in gradini, pe langa garduri, pe marginea santurilor pana in zona de munte. Este raspandita sub forma a peste 100 de specii. Papadia are multiple intrebuintari  terapeutice dar este folosita si in bucatarie. De la papadie se  poate folosi  planta intreaga, inclusiv radacinile, in functie de intrebuintare. Frunzele de papadie sunt bogate in vitamine (A, B, C, D), luteina, betacaroten, potasiu si magneziu . In scop medicinal  papadia este  benefica in tratarea bolilor de ficat, ajuta in tratarea cancerului (mai ales in cancer pulmonar si bucal), elimina metalele grele din organism, curata sangele, ajuta la dizolvarea pietrelor de la rinichi, la scaderea tensiunii si a colesterolului  si,  nu in ultimul rand, ajuta la pierderea in greutate.  In bucatarie, se folosesc  frunzele proaspete sub forma de salate sau adaugate la la preparatele cu carne si peste. Tot la salate se pot folosi si  tijele care sunt foarte bune pentru reglarea glicemiei insa, atentie, sucul de culoare alba care se gaseste in tulpini poate provoca celor sensibili alergii. Florile,  uscate si macinate, sub forma de pulbere, se folosesc la ciorbe si salate orientale sau, prajite, ca adevarate delicatese. Din radacinile prajite si zdrobite se prepara cafea. Planta se poate conserva si sub forma de nectar obtinut din straturi alternative de flori de papadie cu straturi de zahar tos puse la macerat pana dispare tot aerul, rezultand unui lichid brun, compact, putin amarui, placut la gust, asemanator zaharului ars.

Catina – planta vietii

           Catina, inclusa in categoria plantelor medicinale, este un arbust fructifer cunoscut si utilizat in medicina, inca din antichitate. S-a demonstrat ca are proprietatea de a fi cel mai puternic antioxidant al organismului datorita continutului  foarte mare de vitamina C (concentratia acestei vitamine in catina este de zece ori mai mare decat in citrice). In afara de aceasta, fructul de catina mai contine vitaminele:  A, complexul B, E, P, K, F, microelemente: fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier si sodiu, pectine, zaharuri, aminoacizi esentiali si acizi grasi esentiali; are si un continut bogat in betacaroten (mai mult decat contine morcovul). Catina este un bun antiinflamator, cicatrizant, antibiotic, astringent si anticancerigen. De la catina se folosesc cu precadere fructele dar si mugurii, frunzele si scoarta. Uleiul de catina este utilizat in afectiuni ale stomacului (ulcer gastric si duodenal), diaree, reumatism, afectiuni circulatorii, hepatice, neuroendocrinologice, coronariene, hipertensiune, gingivite,  stres, astenie, anemie si in alcoolism. Catina are efecte benefice are si asupra  tumorilor, racelii, intoxicatiilor, leucemiei si depresiilor bolii Parkinson, in tratarea  afectiunilor ficatului, splinei si rinichilor. Poate fi folosita cu success in curele de slabire deoarece inhiba pofta de mancare, dar  si vitaminizeaza organismul. Tinctura din muguri de catina este un foarte bun remediu impotriva procesului de imbatranire. Pe langa toate aceste beneficii, catina este utilizata si ca planta ornamentala.

Galbenelele

    

             Sunt considerate plantele cu unele dintre cele mai puternice proprietati terapeutice. Sunt plante de cultura aduse la noi in tara din India, cu mii de ani un urma. Se cultiva prin insamantare, sunt usor adaptabile  si se inmultesc apoi singure, de la an la an. Sunt cultivate si ca plante decorative in spatiile verzi. In scop farmaceutic se folosesc numai florile, din luna mai pana in septembrie. Se folosesc sub forma de infuzii, tincturi, ulei, unguent, perna de flori ce se aplica pe locurile dureroase, sau sub forma bailor de sezut. Sunt adjuvante in toate infectiile sau tratamentele care scad imunitatea (utilizarea antibioticelor, citostatice). Au actiune antiinflamatoare, antiinfecţioasă, antitumorală, antispastică, colagogă, calmantă, protectoare, cicatrizantă, emenagogă, coleretică. Se mai folosesc cu success in tratamentul plăgilor, ulceraţiilor pielii, arsurilor, înţepăturilor de insecte, acneelor, ulcerului varicose, polipilor, degerăturilor etc.